Despre croiala

CROIÁLĂ, croieli, s. f. 1. Felul cum e croită o haină; tăietură. Tu știi să potrivești Croiala după modă. NEGRUZZI, S.II 190. 2. Fig. Fel de a fi; caracter. Ei, ai să vezi, Vavila-i altă croială, cu totul. HOGAȘ, DR. 251. 2. (Învechit) Plan, arhitectură. Luîndu-se după croiala; unor palaturi întortocheate ce văzuse... puse de scobt, într-un munte de cremene ce era acolo, un sălaș. ISPIRESCU, U. 116.

https://dexonline.ro/definitie/croial%C4%83

Croiala , la  produsele  cu  sprijin  pe  umeri, este  particularitatea  constructiva  a  produsului  si  reprezinta  modul  de  divizare  a  suprafetei  produsului  in  elemente principale  cu  rol  de  a  proteja  corpul ( fata, spate, maneca).
Caracteristica esentiala  a unui  anumit  tip de croiala  il reprezinta  forma si configuratia  conturului de demarcatie  dintre elementele de baza ( fata si spate) si maneca. 

 Pentru  produsele  cu  sprijin  pe  umeri,  prin  croiala  se  intelege, in  primul  rand, croiala manecii. In  functie  de  acest  aspect, se  disting  trei  tipuri  de croiala:

1. -         Clasica;
2. -         Raglan;
3. -         Chimono.

Croiala clasica  este  specifica  produselor la  care  maneca se croieste  separat , iar rascroiala pentru  maneca, trasata pe fata si spate, se dispune la granite naturala cu trunchiul.

Maneca de croiala clasica   asa  cum  este ea  aplicata  in rascroiala  manecii  se caracterizeaza  prin  doua  contururi de pliere , unul  plasat anterior si celalalt plasat posterior. Ca urmare  a  unghiului dintre  brat si  antebrat  cele doua contururi  nu  sunt egale, cel  de  pe parte a anterioara  fiind  mai  mic decat  cel de pe  partea  posterioara. La produsele de  imbracaminte  pentru  femei  unghiul  dintre  brat  si antebrat  este de  14° – 15°. 

Maneca de croiala  clasica  se prezinta  sub  diferite  forme   determinate  de largimea  pe  linia cotului  si  pe cea de  terminatie, dar  si de numarul de repere componente.

Numarul  si  modul  de plasare  al  cusaturilor  longitudinale  sunt  caracteristici  ce diferentiaza  din punct  de vedere constructiv  maneca  de croiala clasica.

Cea  mai simpla forma de maneca de croiala clasica  este  maneca  dintr-un reper ( cu o cusatura  plasata  pe partea interioara) a carei  forma  spatiala este  asigurata  de o pensa  orizontala  la nivelul  liniei cotului. Cel mai frecvent , la produsele  de  imbracaminte  exterioara , maneca de croiala clasica  este  formata  din doua repere : partea superioara a manecii , cu o suprafata  mai mare si zona interioara ( clinul manecii).

La o maneca  din doua repere , o linie de divizare este plasata  mai aproape de linia  anterioara de pliere  iar cea de-a doua  mai aproape de linia posterioara  de pliere.

Maneca  din trei  repere  are  doua  linii de divizare  plasate  aproximativ  ca la maneca din doua  repere  dar spre deosebire  de  aceasta  mai  prezinta  o linie de sectionare, plasata  pe partea anterioara, de la capul de maneca la terminatie.

a) maneca dintr-un reper; b) maneca din doua repere; c) maneca din  trei repere.

Constructia de baza a unei maneci de croiala clasica

NOTA

Pe  linia de  terminatie  a manecii  este  necesar  sa  se faca  o  corectie  impusa de faptul  ca lungimea  interioara  a manecii  este  influentata  de unghiul  dintre  brat  si antebrat. Astfel, din  punctul  L  catre L1, se  masoara o cantitate de ( 1÷ 2,5) cm , valorile mai  mari fiind  pentru  maneca  cu  grad mare de ajustare   a manecii pe mana( membrul superior). 

Croiala   raglan   este  caracterizata  prin  conturul  deschis  al  liniei  de  demarcatie   dintre elementele  de  baza ( fata, spate) si  maneca, contur  ce  porneste  de  la  rascroiala  gatului  si  se  finalizeaza  in  zona  subaxilara. Se  deosebesc  mai  multe  tipuri  de  raglan:  raglan obisnuit (a);  raglan nul (b);  raglan epolet (c);  semiraglan (d)  si  raglan  cu  platca (e).

Raglanul obisnuit  este caracterizat prin aceea ca linia de contur a rascroielii raglan porneste de la conturul rascroielii gatului si se finalizeaza in zona subratului. 

Raglanul  nul  se caracterizeaza prin aceea ca linia de contur a rascroielii porneste din punctul de intersectie dintre conturul rascroielii gatului  gatului  si  linia umarului, continuind apoi spre zona subratului  dupa diferite configuratii impuse de model. 

Raglanul epolet  se caracterizeaza printr-un contur specific raglanului dar care este paralel cu linia cusaturii umarului  ( de la rascroiala gatului pana la aproximativ 2/3 din lungimea cusaturii umarului), dupa care are un traseu identic cu cel al croielii clasice ( de la punctul de control situat pe conturul rascroielii manecii).

Semiraglanul caracterizat prin aceea ca punctul de inceput al configuratiei raglan este situat la jumatatea  liniiei cusaturii umarului.

Raglanul cu platca se caracterizeaza prin faptul ca maneca raglan preia o suprafata mare din regiunea de sprijin.

Formele de baza ale raglanului precum si variantele acestora se obtin pornind de la tiparele de baza elaborate pentru produsele respective  dar de croiala clasica.

Constructia raglanului obisnuit

Constructia raglanului epolet

Constructia raglanului cu platca

Raglanul cu platca

Croiala chimono este  caracterizata  de  faptul  ca  maneca  se  croieste  in  acelasi  bloc  cu elementele  de  baza, fata  si spate. 

Acest  mod  de asociere  intre  elementele fata si spate trebuie  realizat  in  asa  fel  incat  sa  se  asigure  o  amplitudine  de  miscare  a  mainilor  in functie  de  activitatile  pe  care  le  practica  purtatorul. Atunci  cand  maneca  chimono  are amploare  mica, se  impune  adaugarea  pavei – o  bucata de  material  croita  in  forma  de romb   care  se  adauga  la  subrat  si  care  pemite  miscarea  mainii  cu  lejeritate.

Pozitia 1 este a chimonoului de baza. Pozitiile 3 si 4 sunt ale chimonoului cu amploare mica si impun adaugarea pavei.

 Sursa de documentare:

Emilia Filipescu - Structura si proiectarea confectiilor

O parte dintre imagini sunt din arhiva personala