Metoda geometrica sau a calculului proportional
1. Este metoda cel mai
frecvent utilizata in constructia
tiparelor de baza, pentru toate tipurile de produse
de imbracaminte. Pentru aceasta metoda de constructie avem nevoie de informatii
initiale care se refera la:
a) corpul purtatorului – informatii despre corpul
purtatorului se pot lua direct de
pe acesta ( cand se fac produse la comanda) sau din tabele de
dimensiuni stabilite in urma unor masuratori facute pe corpuri cu diferite
dimensiuni ( cand se fac produse in
sistem industrial).
Baza de dimensionare a oricarui produs de imbracaminte o reprezinta dimensiunile corpului , dar produsele de imbracaminte nu reprezinta o copie fidela a corpului uman, nici chiar in cazul produselor de lenjerie si corsetarie care vin in contact direct cu suprafata corpului. Cu cat produsele sunt situate mai departe de corp si sunt realizate din mai multe straturi, cu atat mai mult au formele si dimensiunile diferite de cele ale corpului uman.
b) tipul produsului – informatii despre tipul
produsului sunt date cu
privire la dimensiunile de lungime ale produselor si segmentelor
sale, precum si informatii cu privire la latimea produsului pe principalele linii constructive. Acestea din urma
sunt date sub forma de adaosuri
la dimensiunile transversale ale corpului.
. Calitatea unui produs de imbracaminte tine de confectionarea corecta, forma, gradul de noutate si de corespondenta intre corp si produs.
Unul dintre mijloacele de manifestare a diversitatii exterioare a produselor de imbracaminte il constituie forma. Prin forma imbracamintei se intelege suprafata spatiala sub care aceasta este organizata la asezarea pe corpul uman. Acest mod de organizare ,sub forma spatiala, a imbracamintei , nu poate exista in afara corpului uman. Se poate vorbi despre un sistem format intre corp si produs.
Pentru ca
sa existe o buna
corespondenta intre corp si
produs, este nevoie (pe langa
evaluarea corecta a
dimensiunilor si formelor
corpului uman ), de utilizarea, in
constructia tiparelor de
baza si de
model, a unor categorii de
adaosuri care sa
faca trecerea de la
dimensiunile corpului uman
la dimensiunile produsului
astfel incat forma produsului
finit sa reflecte cat
mai fidel forma
imaginata de designer.
c) materialul din care
se va confectiona
produsul – caracteristicile materialelor de care
se tine cont la
constructia tiparelor sunt: grosime, alungirea la solicitari
de intindere, contractia la tratamentul umido - termic.
Din punct de vedere al modului de manifestare, forma unui produs de
imbracaminte poate fi
flexibila sau rigida. Produsele considerate cu forma
flexibila sunt cele confectionate
dintr-un singur strat
de material de baza, material de grosime mica si rigiditate redusa. In acest caz, forma produsului se evidentiaza doar la
asezarea acestuia pe corpul
uman. La produsele cu forma
flexibila nu se inregistreaza diferente
intre dimensiunile
exterioare si cele
interioare. Produsele cu forma flexibila
sunt produsele din tricot,
produsele din tesaturi subtiri ( camasi,
bluze) si produsele de lenjerie.
Produsele cu forme
rigide sunt cele confectionate dintr-un singur
strat de material dar de grosime
mare ( stofa, blana, piele) precum
si cele realizate
dintr-o structura de straturi ( stofa,vatelina, captusala).Aceste produse
au forma spatiala
stabila. Intre dimensiunile
si formele exterioare
si cele interioare
apar diferente semnificative impuse de
numarul de straturi
din care este
alcatuit produsul cat
si de grosimea materialului din
care se croiesc
aceste straturi.
Formele si dimensiunile interioare ale unui produs
de imbracaminte sunt mai putin influentate de moda si sunt cele care:
- - vin in contact direct cu corpul, fara a fi o copie fidela a suprafetei acetuia;
- - vin in contact cu suprafetele exterioare ale unui produs, atunci cand produsul la care analizam forma si dimensiunile interioare este strat intermediar intr-un ansamblu vestimentar.
Forma si dimensiunile exterioare sunt
cele care reflecta cel
mai prompt gradul
de noutate ,de schimbare impusa de moda si sunt cele care:
- - vin in contact cu mediul exterior ( produsele care sunt ultimul strat intr-un ansamblu vestimentar);
- - vin in contact cu forme si dimensiuni interioare ale unui alt produs ( atunci cand este strat intermediar intr-un ansamblu vestimentar).
Metoda geometrica presupune constructia desfasuratelor plane
ale componentelor unui produs pe baza
unor calcule ce au drept scop dimensionarea segmentelor constructive prin utilizarea
informatiilor initiale
care au la baza
dimensiunile corpului uman. Dimensionarea segmentelor pe
baza acestor informatii
permit pozitionarea punctelor
caracteristice de contur
si de control care se
vor uni prin linii de diferite
tipuri si diferite forme.
Volumul, calitatea
si modul de
utilizare in structura
relatiilor de calcul
a informatiilor initiale, determina
corespondenta ce se va
realiza intre corp si
produsul de imbracaminte.
Pe baza
datelor initiale se vor realiza
o serie de
calcule prealabile,
relatiile de calcul fiind
de stricta proportionalitate intre
diferite segmente ale
corpului si dimensiunile principale ale acestuia.
Pentru a se obtine forma
spatiala a imbracamintei este necesara
divizarea
produsului in parti componente. Pentru cele doua
categorii de produse ( produse cu sprijin pe umeri si cu sprijin pe talie) se poate vorbi despre o divizare primara, divizare ce determina croiala
produsului.
Categorii de produse
In functie de
pozitia fata de corp, un produs
de imbracaminte poate
avea una sau
mai multe zone de contact
cu corpul, respectiv cu produsul peste care
este situat in ansamblul
vestimentar. Zonele de
contact maxim intre
corp si produs se
numesc zone de sprijin si
la nivelul acestora, gradul de
cuprindere al corpului
de catre produs
este maxim. La nivelul
acestor zone se va
evalua , intr-un produs finit,
echilibrul produsului pe corp , in
regim static.
Suprafetele de
sprijin corespund, pe corp, zonelor cu relief
proeminent determinat de componentele aparatului
locomotor, sistemului osos,
sistemului articular si
sistemului muscular.
In functie de suprafata de sprijin, produsele se clasifica in :
- Produse cu sprijin pe umeri ( bluza, rochie, sacou, pardesiu, palton);
- Produse cu sprijin pe talie ( fusta, pantalon).
La produsele
cu sprijin pe umeri suprafata de sprijin este
determinate de centura scapulara, proeminenta toracelui si
proeminenta omoplatilor.
Se exemplifica suprafetele de sprijin pentru un produs cu sprijin pe umeri : 1 - suprafata de sprijin; 2 - conturul produsului cu sprijin pe umeri |
Pe zonele situate mai
jos de zonele de sprijin, intre suprafata interioara a imbracamintei si corp, se realizeaza
spatii de aer necesare
pentru libertatea respiratiei
si a miscarilor , pentru
obtinerea microclimatului subvestimentar cu rol in
termoreglarea organismului,
cat si
pentru obtinerea siluetei
si formei produsului
proiectat.
La produsele cu sprijin pe talie suprafata de sprijin este delimitata de linia taliei, de proeminenta soldurilor, de proeminenta abdomenului si de proeminenta feselor.
Croiala produsului
Croiala , la produsele cu sprijin
pe umeri,
este particularitatea constructiva a produsului
si reprezinta modul de
divizare a suprafetei
produsului in elemente
principale cu rol
de a proteja
corpul ( fata, spate, maneca).
Pentru produsele cu sprijin pe umeri,
prin croiala se intelege,
in primul rand, croiala manecii. In functie de acest
aspect, se disting trei tipuri
de croiala:
- - Clasica;
- - Raglan;
- - Chimono.
Croiala clasica |
Croiala raglan |
Croiala chimono |
La produsele cu sprijin
in talie ( fusta, pantalon), croiala
este data de
modul de divizare (croire) respectiv
asamblare.
La fusta, croiala clasica este
definita de faptul ca fata si spatele se
asambleaza prin doua cusaturi
laterale. Alaturi de acest mod
de divizare, fusta poate fi nedivizata
( din intreg), cunoscuta sub denumitea
de fusta clos,
sau poate prezenta
4, 6, 8 linii longitudinale de divizare si in acest caz
avem de-a face cu
fusta in clini.
Dupa croiala, fusta este:
- - Clasica;
- - Clos;
- - In clini.
Pentru fusta clasica, tiparul se
construieste pe o
retea de 3
linii orizontale si 3
linii verticale. Fusta clos se
construieste avand la
baza un cerc, raza
acestuia fiind corelata cu
lungimea fustei. La fusta in clini, reteaua
de linii de
baza este conica
sau se poate construi direct
tiparul pentru un
singur clin, pe baza unor
calcule preliminare.Fusta in clini
se mai poate
obtine si din
transformarea tiparului de
baza pentru fusta
clasica.
Pantalonul face parte din categoria
produselor cu sprijin pe talie iar croiala
acestuia este data de
modul de divizare
al corpului produsului
in elemente de
baza, fata si spate. Cel mai frecvent
pantalonii au croiala clasica deoarece
desfasuratele plane ale corpului
produsului sunt reprezentate
de doua jumatati
simetrice care se
asambleaza intre ele pe
linia de mijloc
a corpului, fata si spate. Fiecare parte, la
randul ei, se compune
din doua jumatati, fata si
spate, si se imbina
intre ele prin
cusatura laterala si cusatura
interioara.
Sursa de documentare:
Emilia Filipescu - Structura si proiectarea confectiilor